Ce deteriorează o membrană de osmoză inversă: clorul, depunerile, sedimentele și presiunea scăzută

O membrană de osmoză inversă rareori se uzează pur și simplu de la sine. În aproape toate cazurile în care debitul scade sau valoarea TDS de pe afișaj începe să crească, unul dintre patru factori a ajuns la membrană: clorul liber care nu a fost eliminat în amonte, mineralele de duritate care formează depuneri de calcar pe suprafața ei, sedimentele sau pelicula bacteriană care au colmatat-o ori condițiile de alimentare — presiunea, temperatura sau funcționarea fără apă — care se află în afara intervalului specificat pentru sistem. Este mai important să interpretezi corect simptomul și să verifici mai întâi dacă prefiltrul din treapta 1 este sau nu cauza, decât să ghicești ce s-a întâmplat.

• Clorul liber oxidează direct stratul subțire de poliamidă al membranei, iar acest tip de deteriorare nu poate fi inversat după ce s-a produs.
• Depunerile de calcar și sedimentele se acumulează mai treptat și tind să se concentreze pe partea de evacuare a membranei, nu pe toată suprafața ei deodată.
• Un indicator PPC al treptei 1 care clipește arată că prefiltrul trebuie luat în calcul înainte de a da vina pe membrană.
• Înlocuirea la timp a cartușului din treapta 1 și alimentarea sistemului cu apă de la rețeaua municipală tratată sunt cele două obiceiuri care protejează membrana de la o săptămână la alta.

De ce o valoare TDS în creștere sau un debit mai lent nu înseamnă automat că membrana este defectă

O valoare TDS care crește cu câteva puncte de-a lungul mai multor săptămâni indică altceva decât una care crește brusc peste noapte; același lucru este valabil și pentru debit: un debit care scade treptat indică altceva decât unul care aproape se oprește. Înainte să presupui că membrana însăși s-a defectat, verifică indicatorul PPC al treptei 1 de pe afișaj. Acesta clipește roșu când cartușului i-a rămas mai puțin de cinci la sută din durata de viață și luminează continuu în roșu când a venit momentul înlocuirii; acest singur semnal arată dacă prefiltrul este sau nu cauza, înainte să verifici mai departe.

Cum arată o membrană uzată

O membrană care și-a pierdut efectiv capacitatea de a reține solidele dizolvate produce apă cu o valoare TDS care continuă să crească chiar și imediat după înlocuirea cartușului din treapta 1, fiindcă problema se află în aval de acel cartuș. Debitul poate scădea și el, pe măsură ce suprafața efectivă a membranei se reduce din cauza colmatării sau a depunerilor. Urmărește dacă valoarea TDS nu scade după ce treapta pentru sedimente și cărbune activ este echipată cu un cartuș nou.

Cum arată un prefiltru înfundat

Un cartuș PPC uzat se manifestă în principal printr-un debit mai lent la robinet, deoarece stratul de sedimente limitează cantitatea de apă care ajunge la membrană, iar valoarea TDS este de obicei mai apropiată de normal, fiindcă membrana însăși nu a fost afectată. Dacă un cartuș nou în treapta 1 restabilește atât debitul, cât și valoarea TDS, membrana nu a fost niciodată problema. Dacă simptomele persistă, membrana din treapta 2 este următoarea componentă care merită verificată.

Clorul este cel mai rapid mod de a deteriora membrana

Membranele compozite cu peliculă subțire, de tipul celor folosite în RO600, au la bază un strat de poliamidă pe care clorul liber îl atacă la contact. Testele documentate asupra acestei chimii a membranei descriu un tipar al deteriorării care începe cu o scădere a debitului și continuă cu o creștere a trecerii sărurilor: mai întâi membrana produce mai puțină apă, apoi începe să lase să treacă mai multe solide dizolvate, în loc să se defecteze dintr-odată (sursa: WaterWorld, despre protejarea membranelor de osmoză inversă împotriva deteriorării provocate de clor). Aceeași sursă precizează că deteriorarea este ireversibilă odată ce s-a produs, motivul declarat pentru care prima treaptă a RO600 combină un bloc de cărbune activ cu stratul pentru sedimente: scopul proiectării acestei trepte cu cărbune activ este să elimine clorul înainte ca apa de alimentare să ajungă la membrană — un aspect explicat mai pe larg în articolul de ce un sistem de osmoză inversă are nevoie în continuare de o treaptă cu cărbune activ. Un cartuș de prefiltrare folosit peste intervalul recomandat încetează să-și facă treaba fără ca acest lucru să fie vizibil, cu mult înainte ca indicatorul să înceapă să clipească.

Depunerile de calcar se formează treptat, pe un alt interval de timp

Depunerile de calcar se formează când calciul sau magneziul — și, mai rar, bariul sau stronțiul — sunt prezente în apa de alimentare alături de bicarbonat sau sulfat (sursa: Water Research Center, despre colmatarea în sistemele de osmoză inversă). Spre deosebire de atacul clorului, depunerile se concentrează pe partea de evacuare a membranei, unde mineralele rămase în apa care trece prin membrană devin treptat tot mai concentrate, pe măsură ce apa rămasă este evacuată. Raportul de 2:1 dintre apa purificată și cea evacuată al RO600 determină cât de mult se concentrează mineralele înainte ca fluxul de evacuare să le elimine, iar depunerile tind să se manifeste printr-o scădere treptată a debitului de-a lungul mai multor luni, nu prin scăderea mai bruscă a gradului de reținere provocată de clor. Acest lucru reflectă chimia proprie a apei de alimentare, nu modul în care a fost folosit sistemul.

Sedimentele și colmatarea biologică înfundă suprafața membranei

Fulgi de rugină proveniți din conducte, mâl și alte particule care trec de un prefiltru uzat sau lipsă se depun pe suprafața membranei și limitează fizic debitul; același lucru se întâmplă cu pelicula bacteriană atunci când apa stagnează netratată suficient timp pentru ca aceasta să se formeze (sursa: Water Research Center, despre colmatarea în sistemele de osmoză inversă). Membranele spiralate, construcția folosită în sistemele casnice de osmoză inversă, nu pot fi spălate în sens invers sau curățate cu jet de aer, așa cum se poate face cu unele alte medii de filtrare, astfel că materialul care le colmatează suprafața tinde să rămână acolo (sursa: Wikipedia, despre pretratarea apei pentru osmoză inversă). Acesta este principalul motiv pentru care stratul pentru sedimente și blocul de cărbune activ din cartușul treptei 1 sunt importante chiar și atunci când apa are gust bun: ele rețin particulele și organismele înainte ca oricare dintre acestea să ajungă într-o parte a sistemului care nu poate fi curățată în același fel.

Presiunea de alimentare și condițiile apei în afara intervalului specificat

RO600 este proiectat pentru o presiune de alimentare de 1,4–5,5 bar și pentru apă rece, tratată, de la rețeaua municipală, la o temperatură de 4–38 °C. Funcționarea cu mult în afara acestui interval ține de calitatea apei de alimentare, nu de ceva ce membrana este proiectată să suporte la nesfârșit; presiunea scăzută de alimentare se manifestă în principal printr-un debit redus și o separare mai puțin eficientă între apa permeată și cea evacuată, nu prin deteriorarea suprafeței de tipul celei provocate de clor sau depuneri. O pompă de presurizare care funcționează fără apă care să o alimenteze are în primul rând o problemă la pompă, iar instrucțiunile din manual pentru conectarea conductei de alimentare și verificarea alimentării cu apă sunt cele care previn această situație; articolul de față nu merge dincolo de a le indica.

Ce protejează efectiv membrana zi de zi

Dintre toate aspectele prezentate aici, obiceiul pe care cititorul îl poate controla pe deplin este înlocuirea la timp a cartușului din treapta 1, aproximativ o dată la șase luni sau după circa 1.700–1.900 de litri, înainte ca blocul de cărbune activ să nu mai elimine clorul, iar stratul pentru sedimente să nu mai rețină particulele.

La fel de important este să folosești sistemul cu apă tratată de la rețeaua municipală, nu cu apă netratată din puț sau de suprafață, deoarece membrana și prefiltrul ei sunt proiectate pentru această compoziție a apei de alimentare. Pentru a afla mai multe despre dacă este mai potrivit să cureți sau să înlocuiești membrana după apariția acestor simptome, consultă articolul despre posibilitatea de a curăța o membrană de osmoză inversă. Dacă preferi să urmezi un program de întreținere, în loc să reacționezi pe măsură ce apar simptomele, articolul despre cât de des trebuie înlocuite membrana și celelalte filtre prezintă programul pentru fiecare treaptă. Iar dacă problema se dovedește a nu avea nicio legătură cu membrana, cum ar fi o scurgere, un gust neobișnuit sau o problemă de debit în altă parte a sistemului, ghidul general de depanare a sistemelor de osmoză inversă tratează aceste situații. Cititorii care vor să înțeleagă mai întâi principiile de bază ale osmozei inverse, înainte să depaneze deteriorarea, pot începe cu explicația completă despre osmoza inversă, iar cei a căror întrebare principală este ce înseamnă valoarea TDS în sine, nu de ce s-a schimbat, vor găsi mai multe informații în ghidul dedicat valorilor TDS.