Ai nevoie de un filtru pentru duș? Cinci situații în care poate avea sens

Faptul că un filtru își are locul pe brațul de duș ține mai puțin de promisiunile de pe ambalaj și mai mult de ceea ce curge, de fapt, prin țevi. Apa de la rețeaua municipală tratată cu clor, instalațiile proprii ale unei case vechi, apa dintr-un puț privat netestat, o locuință închiriată cu instalații despre care nu se știe nimic și sensibilitatea obișnuită la mirosul de clor duc fiecare la un răspuns diferit. Cele cinci situații de mai jos te ajută să identifici un motiv real pentru a folosi un filtru de duș în locuința ta, iar secțiunile de la final explică la fel de direct ce probleme nu poate rezolva un filtru montat la capul de duș, precum apa dură sau o conductă de branșament din plumb care deservește întreaga casă. Dacă umpli mai degrabă o cadă decât să stai sub duș, apa stă altfel și merită o comparație separată; un ghid separat despre filtrarea apei de baie tratează acest subiect, nu articolul de față.

• Verifică mai întâi apa din locuința ta: un Raport privind încrederea consumatorilor (CCR) pentru apa municipală sau o analiză a apei dintr-un puț privat îți oferă mai multe informații decât orice descriere de produs.
• Gustul sau mirosul de clor, sedimentele vizibile provenite din țevi vechi, apa netestată dintr-un puț, chiria într-o locuință cu instalații necunoscute și sensibilitatea personală sunt cinci motive distincte și întemeiate pentru a lua în considerare un filtru de duș.
• Un filtru de duș nu poate deduriza apa dură, nu poate rezolva problema unei conducte de branșament din plumb care deservește întreaga casă și nu poate înlocui tratarea apei la punctul de intrare în clădire.

Începe cu apa din locuința ta, nu cu un răspuns general

Apa municipală este tratată și dezinfectată înainte să ajungă la robinet, în timp ce majoritatea puțurilor private nu sunt tratate deloc, cu excepția cazului în care proprietarul adaugă o etapă de tratare. Între contor și capul de duș, vechimea și materialul conductei de branșament, ale țevilor interioare și ale robinetelor unei locuințe pot introduce probleme pe care tratarea apei de către furnizor nu a fost concepută să le rezolve, de la aliajul de lipit cu plumb din instalațiile vechi până la sedimentele desprinse din țevile îmbătrânite. Un filtru care rezolvă o problemă reală într-o locuință, cum ar fi o reclamație privind gustul de clor la o conexiune municipală ale cărei țevi au fost înlocuite recent, poate să nu aibă niciun efect măsurabil în casa vecină, care are o altă sursă de apă sau alte instalații. De aceea, întrebarea depinde de situație, nu are un răspuns universal, iar secțiunea următoare începe cu aflarea situației reale a apei din locuința ta, înainte să cumperi ceva.

Cum verifici apa înainte să iei o decizie

Fiecare furnizor de apă municipală din Statele Unite trebuie să le pună la dispoziție clienților un raport despre calitatea apei, numit Consumer Confidence Report (CCR), care enumeră contaminanții și nivelurile de dezinfectant detectate în zona deservită pe parcursul anului. De regulă, poți găsi raportul CCR al furnizorului tău cu ajutorul instrumentului de căutare CCR al EPA, pe site-ul furnizorului, tipărit pe factura de apă sau contactând direct furnizorul dacă nu îl găsești în niciunul dintre aceste locuri (sursa: Consumer Confidence Reports (CCR) - US EPA). Un CCR descrie apa din zona ta în momentul în care aceasta părăsește sistemul furnizorului; nu spune nimic despre ce se întâmplă cu apa după ce intră în țevile clădirii tale, aspect care ține de o problemă separată și la care acest ghid revine în următoarele două situații.

De ce puțurile private sunt diferite

Un puț privat schimbă situația, deoarece nu există un CCR pentru acesta. Puțurile nu sunt reglementate de guvernul federal la fel ca furnizorii publici, iar testarea ține de responsabilitatea proprietarului puțului, nu a unui furnizor de apă. EPA citează un studiu USGS asupra a aproximativ 2.100 de puțuri private, dintre care aproximativ unul din cinci conținea cel puțin un contaminant peste pragul de referință pentru sănătatea umană; acesta este un motiv să testezi apa din puț, nu să presupui că este în regulă doar pentru că arată și are gust normal (sursa: Private Drinking Water Wells - US EPA). Dacă apa dintr-un puț nu a fost testată niciodată, testarea este primul pas cu adevărat important, cu mult înainte de a compara modele de filtre de duș.

Situația 1: Apa de la rețeaua municipală, tratată cu clor sau cloramină, al cărei gust ori miros îl simți

Furnizorii mențin în apă o cantitate mică de clor sau cloramină tocmai pentru ca dezinfectarea să continue până când apa ajunge la robinet, iar un nivel de până la 4 mg/L este considerat sigur conform recomandărilor actuale (sursa: Water Disinfection with Chlorine and Chloramine - CDC). Reclamațiile legate de gust și miros apar mai des când nivelul se află spre limita superioară a intervalului sigur sau când apa conține și mai multe sedimente ori materii organice, nu neapărat pentru că ar fi apărut o problemă la furnizarea apei. O etapă de filtrare cu carbon dintr-un filtru de duș este destinată în mod special acestei probleme: este concepută să reducă gustul și mirosul de clor pe măsură ce apa trece prin ea, îmbunătățind confortul și experiența senzorială, nu demonstrând că apa era nesigură înainte.

Situația 2: O casă veche, cu țevi îmbătrânite sau sedimente vizibile

Plumbul și particulele metalice pot ajunge în apă atunci când se corodează materialele instalațiilor sanitare care conțin plumb. EPA precizează că acest lucru este mai probabil dacă locuința are încă o conductă de branșament din plumb sau a fost construită înainte de 1986, când aliajul de lipit cu plumb și armăturile care conțineau plumb erau mai frecvente; sedimentele și particulele de plumb se pot acumula și în interiorul unor componente precum aeratoarele de la robinete (sursa: Basic Information about Lead in Drinking Water - US EPA). Un filtru de duș tratează doar apa care trece prin acel singur racord, așa că nu este instrumentul potrivit pentru o conductă de branșament din plumb, coroziunea instalațiilor din întreaga casă sau sedimentele care apar la toate robinetele locuinței. În astfel de situații, primul pas este să identifici materialul conductei de branșament și, dacă este necesar, să apelezi la lucrări sanitare profesionale sau la tratarea apei în punctul în care aceasta intră în clădire; ghidul nostru despre filtrarea apei la punctul de intrare tratează subiectul mai detaliat.

Situația 3: Apa dintr-un puț privat, fără etapă de tratare

Aceasta este aceeași situație descrisă mai sus: un puț privat nu are nici CCR, nici o etapă de tratare implicită, așa că testarea apei este responsabilitatea proprietarului puțului și primul pas cu adevărat important dacă nu a fost făcută niciodată. Merită adăugat aici un detaliu specific dușurilor: puțurile care extrag apă din sol bogat în minerale sunt și locul în care apare cel mai des duritatea apei, iar duritatea este una dintre problemele pe care un filtru de duș standard cu carbon nu le poate rezolva; secțiunea de mai jos despre ce nu poate schimba un filtru explică pe larg acest lucru.

Situația 4: Închiriezi sau te muți într-o locuință cu instalații necunoscute

De obicei, poți căuta un CCR al apei municipale după adresă sau cod poștal, indiferent dacă ești proprietar sau chiriaș, așa că lipsa informațiilor despre istoricul instalațiilor unei clădiri nu înseamnă că trebuie să acționezi fără să știi nimic. Un filtru montat la nivelul capului de duș este o opțiune cu adevărat potrivită pentru chiriași tocmai din acest motiv: se atașează la brațul de duș existent fără să modifice instalații care nu îți aparțin, spre deosebire de un sistem pentru întreaga locuință sau montat sub chiuvetă, care necesită de obicei implicarea proprietarului. Chiar și fără documente complete, anul construcției clădirii este un indiciu general util, deoarece merită să întrebi despre o locuință construită cu mult înainte de 1986, din aceleași motive ca în cazul unei case proprii; este însă un indiciu de pornire, nu un substitut pentru căutarea CCR descrisă mai sus.

Situația 5: Te deranjează mirosul de clor sau senzația de piele uscată, chiar și la niveluri „sigure”

Faptul că CDC consideră sigur un nivel de dezinfectant este o evaluare de reglementare a riscului pentru sănătate, nu o afirmație că mirosul apei va fi imperceptibil sau plăcut pentru toți cei care o folosesc. Unele persoane simt puternic mirosul de clor sau au impresia că pielea li se usucă mai mult după duș, chiar și când toate valorile măsurate se încadrează confortabil în intervalul sigur; și acesta este un motiv întemeiat, de sine stătător, pentru a dori un filtru, separat de orice preocupare legată de siguranță. Iritațiile persistente, erupțiile cutanate sau alte simptome ale pielii sunt o problemă diferită, care ar trebui evaluată de un dermatolog, nu dedusă dintr-un raport despre apă; articolul nostru despre filtrele de duș și pielea sensibilă explică la ce te poți aștepta în mod realist și când merită să consulți un dermatolog.

Când un filtru va schimba prea puțin

Duritatea apei este cauzată de calciul și magneziul dizolvate pe care apa le preia pe măsură ce traversează solul și rocile și este frecventă în apa din puțurile care extrag apă din sol bogat în minerale (sursa: Hardness of Water - USGS Water Science School). Un dedurizator este un sistem de tratare conceput special pentru a elimina aceste minerale dizolvate; un filtru de duș cu carbon sau cu o etapă pentru particule aparține unei alte categorii de produse și nu este conceput să dedurizeze apa sau să reducă semnificativ cantitatea totală de solide dizolvate, indiferent ce ar putea sugera formulările din descrierea unui produs despre „mineralele dure” (sursa: Household Water Treatment - CDC). În același fel, un singur filtru montat la capul de duș nu poate înlocui identificarea unei conducte de branșament din plumb, tratarea sedimentelor care apar la toate robinetele din casă sau orice altă intervenție care trebuie făcută în punctul în care apa intră în clădire. Unele capete de duș cu filtru reduc și puțin debitul pe măsură ce cartușul se încarcă în timpul utilizării, aspect de care merită să ții cont dacă presiunea scăzută din baie este deja o problemă. Dacă te interesează mecanismul din spatele debitului, al timpului de contact și al efectului apei fierbinți asupra rezultatului, poți continua cu explicația noastră despre cum funcționează filtrarea apei la duș.

Dacă decizi să alegi unul

Dacă una sau mai multe dintre situațiile de mai sus se potrivesc locuinței tale, următorul pas util este să alegi tipul de cartuș în funcție de problema pe care vrei să o rezolvi, în loc să te bazezi doar pe reputația produsului: o problemă legată de gustul de clor indică o etapă de filtrare cu carbon, în timp ce sedimentele vizibile indică mai degrabă o etapă de filtrare a particulelor.

Cap de Duș Filtrant Hydrion | Purificator de Apă Dură în 20 de Etape pentru Păr și Piele este construit în jurul acelui cartuș în 20 de etape și se montează pe un filet BSP de 1/2", despre care pagina produsului afirmă că este compatibil cu majoritatea brațelor de duș standard; cartușul preinstalat are o durată de utilizare estimată la aproximativ trei luni de folosire obișnuită. Aceste valori provin din descrierea produsului oferită de producător, nu dintr-un test independent de laborator, așa că merită să verifici filetul brațului de duș existent înainte să comanzi, în loc să presupui că se potrivește universal. Dacă vrei să compari în detaliu specificațiile diferitelor tipuri de filtre înainte să alegi unul, poți continua cu lista noastră de verificare pentru compararea filtrelor de duș.

Nimic din toate acestea nu necesită să ghicești. Un raport despre apă, o evaluare sinceră a vechimii locuinței și a instalațiilor sale și o apreciere realistă a sensibilității tale îți vor spune mai multe despre utilitatea unui filtru de duș decât orice descriere de produs luată separat.