Chiar funcționează sticlele pentru apă cu hidrogen? Ce arată datele de laborator
Distribuie
Dacă o sticlă pentru apă cu hidrogen „funcționează” depinde, de fapt, de care dintre două întrebări separate pui. Prima este dacă dispozitivul schimbă apa: adaugă hidrogen molecular care poate fi măsurat cu un instrument conceput în acest scop? A doua este dacă hidrogenul măsurat produce un efect observabil sau documentat clinic după ce bei apa. Un test independent de laborator poate răspunde primei întrebări, cu cifre concrete pentru o anumită sticlă. A doua întrebare este încă un domeniu activ de cercetare, iar reducerea ambelor la un singur „da” categoric este exact modul în care paginile de marketing fac afirmația să pară mai simplă decât este. Acest articol analizează date reale de cromatografie gazoasă pentru Hydrion Core și Hydrion Pulse, explică de ce unele metode de testare sunt mai de încredere decât altele și prezintă ce confirmă și ce nu confirmă statutul de siguranță acordat de FDA, ca să știi ce să verifici înainte să ai încredere în afirmațiile oricărei sticle despre hidrogen.
- Testele independente de laborator, folosind cromatografia gazoasă, au măsurat concentrații de hidrogen specifice, cu momente exacte, în unitățile Hydrion Core și Pulse — un tip de dovezi diferit de o cifră rotunjită de pe pagina unui produs.
- Indicatoarele ORP reacționează la pH și la temperatură aproape la fel de puternic ca la hidrogen, așa că o valoare afișată de un astfel de aparat nu poate confirma sau compara în mod fiabil cantitatea reală de hidrogen produsă de o sticlă.
- Statutul FDA GRAS pentru hidrogenul gazos acoperă siguranța utilizării lui în alimente și băuturi la o concentrație specificată; nu spune nimic despre beneficiile pentru sănătate pe care le-ar putea avea apa după ce o bei.
- Faptul că un dispozitiv adaugă o cantitate măsurabilă de hidrogen în apă și faptul că acel hidrogen schimbă felul în care te simți sunt două întrebări separate, iar dovezile care susțin prima sunt mult mai solide decât cele care susțin a doua.
Ce vor să afle, de fapt, oamenii când întreabă dacă „funcționează” o sticlă pentru apă cu hidrogen
Când cineva caută „funcționează sticlele pentru apă cu hidrogen” pe internet, de obicei reunește două lucruri diferite într-o singură întrebare, fără să le separe. O parte a întrebării este dacă sticla face fizic ceea ce descrie eticheta: trece un curent prin apă, printr-o membrană SPE/PEM, pentru a separa hidrogenul gazos și a-l dizolva în apa rămasă. Cealaltă parte este dacă băutul acelei ape produce apoi un efect pe care l-ai simți sau unul care ar putea fi măsurat ulterior în corpul tău într-un laborator. O pagină de produs care promite mai multă energie sau o concentrare mai bună răspunde, de fapt, celei de-a doua întrebări cu o siguranță împrumutată de la prima. Tocmai de aceea, un cititor sceptic nu poate evalua întreaga afirmație doar pe baza unei singure pagini de text publicitar.
Acest articol analizează separat fiecare parte. Pentru partea legată de producție, folosește ca exemplu un raport comandat independent despre Hydrion Core și Hydrion Pulse, care arată cum arată o verificare reală: un laborator identificat, un instrument identificat și momente exacte ale măsurătorilor, nu o singură valoare rotunjită. Pentru partea legată de efecte, trece în revistă stadiul actual al științei, fără să transforme un rezultat obținut pe culturi celulare într-o afirmație despre cum te va face să te simți o sticlă de apă mâine dimineață.
Poate o sticlă să adauge în apă o cantitate măsurabilă de hidrogen?
Cel mai direct mod de a afla dacă un dispozitiv adaugă hidrogen în apă este să măsori apa însăși cu un instrument conceput în acest scop, în loc să consideri drept verdictul final cifra pe care producătorul o afișează pe pagina produsului.
Ce a testat laboratorul și cum
Testarea independentă a Hydrion Core și Hydrion Pulse a fost realizată de H2 Analytics, în Henderson, Nevada, cu ajutorul unui cromatograf gazos SRI 8610C. Cromatografia gazoasă este considerată metoda de referință pentru cuantificarea hidrogenului molecular dizolvat, deoarece măsoară gazul în sine, nu un semnal indirect care doar corelează cu acesta (sursa: ORP nu ar trebui folosit pentru a estima sau compara concentrațiile de H2 în soluții apoase). Laboratorul a testat două unități Core provenite din surse separate și două unități Pulse, nu o singură probă. Acest lucru contează, deoarece o singură sticlă nu îți poate spune dacă rezultatul este tipic sau o excepție norocoasă. Un al doilea laborator independent, SGS Silver State Analytical Laboratories, a analizat aceeași apă pentru 34 de parametri de siguranță, inclusiv platina și titanul din care sunt fabricați electrozii, iar toate cele 34 de rezultate au fost sub nivelul de cuantificare al laboratorului. Metodologia completă și rezultatele sunt publicate în raportul de certificare de laborator.
Cât înseamnă cantitatea măsurată pentru fiecare porție
Cromatograful gazos a măsurat între 5,85 și 6,05 mg/L de hidrogen dizolvat în cele două unități Core după o infuzare de 10 minute, iar concentrația a crescut la 9,00–9,14 mg/L după 20 de minute. Cele două unități Pulse au ajuns la 8,079 mg/L după un ciclu Boost de 5 minute și la 9,00 mg/L după 10 minute. Pagina produsului Hydrion Core descrie propriul ciclu mai scurt, destinat utilizării zilnice: precizează că acesta se încheie în mai puțin de cinci minute și indică „până la 5.000 ppb (5 ppm)” drept concentrația-țintă pentru ciclul standard. Cifra din materialele de marketing și valorile măsurate ulterior în laborator descriu două condiții de testare diferite, nu o contradicție, dar nu ar trebui totuși citate ca și cum ar reprezenta aceeași afirmație; fiecare valoare trebuie însoțită de sursa și momentul ei de măsurare.
De ce nu înseamnă toate valorile de hidrogen de pe etichete același lucru
Nu toate dispozitivele care indică o concentrație de hidrogen au fost verificate printr-o metodă directă precum cromatografia gazoasă, iar cea mai răspândită alternativă pentru consumatori, aparatul de măsurare ORP, are o limitare reală pe care merită să o înțelegi înainte să te bazezi pe el. ORP măsoară tendința unei soluții de a ceda sau de a accepta electroni, iar hidrogenul dizolvat este doar unul dintre mai mulți factori care influențează valoarea. O modificare cu o unitate a pH-ului schimbă valoarea ORP aproximativ la fel de mult ca o modificare de o sută de ori a concentrației de hidrogen, iar o variație de 20°C a temperaturii apei schimbă valoarea aproximativ la fel de mult ca o modificare de zece ori a concentrației de hidrogen (sursa: ORP nu ar trebui folosit pentru a estima sau compara concentrațiile de H2 în soluții apoase). Asta înseamnă că două probe cu apă bogată în hidrogen, identice în realitate, pot avea valori ORP diferite în funcție de temperatura camerei sau de pH-ul apei de la robinet din care a fost luată fiecare probă. Un aparat simplu pentru consumatori, fără compensarea temperaturii și a pH-ului, nu are cum să corecteze singur aceste diferențe.
O valoare rotunjită de tipul „până la X ppb” de pe pagina unui produs îți spune ce urmărește producătorul, nu ce a confirmat o parte independentă. Un raport de laborator datat precizează numele laboratorului, instrumentul, metoda și minutul exact în care a fost testată proba, ceea ce reprezintă un cu totul alt tip de afirmație. Dacă preferi să testezi singur apa și vrei să afli mai multe despre utilizarea practică a testelor cu picături și a aparatelor de măsurare, ghidul despre măsurarea hidrogenului și mitul ORP tratează subiectul în detaliu, fără să-l repete aici.
Faptul că produce hidrogen înseamnă că apa schimbă felul în care te simți?
Măsurarea hidrogenului din apă răspunde doar la prima parte a întrebării inițiale. Cercetarea care stă la baza celei de-a doua părți pornește de la un studiu de laborator din 2007, care a constatat că hidrogenul molecular reacționează selectiv cu radicalii hidroxil în culturi celulare, fără să afecteze alte molecule reactive de care organismul chiar are nevoie pentru semnalizarea normală, precum peroxidul de hidrogen și oxidul nitric. Această selectivitate a făcut ca rezultatul să fie remarcabil, însă o reacție observată în culturi celulare este încă la câțiva pași de demonstrarea unui efect la cineva care bea o sticlă de apă.
În anii care au urmat, aceeași întrebare a fost investigată pe modele animale, în contexte precum leziunile de ischemie-reperfuzie și transplantul de organe, iar abia mai târziu în studii clinice mici, în domenii precum diabetul de tip 2, sindromul metabolic și pacienții aflați la hemodializă. Trecerea de la celule la animale și apoi la oameni este firească pentru o întrebare de cercetare aflată în acest stadiu, dar înseamnă că importanța care ar trebui acordată unei anumite afirmații despre efecte depinde de etapa cercetării din care provine studiul, nu de cât de categoric este formulată afirmația pe pagina unui produs. Știința celulară din spatele descoperirii inițiale este prezentată în explicația despre hidrogenul molecular, iar o analiză mai amplă a rezultatelor de până acum ale cercetărilor pe oameni se găsește în analiza apei cu hidrogen bazată pe dovezi, așa că niciunul dintre subiecte nu este reluat pe larg aici.
Ce confirmă și ce nu confirmă statutul de siguranță acordat de FDA
Hidrogenul gazos a primit avizul FDA pentru utilizarea în apa potabilă și în băuturi: notificarea GRAS 520 acoperă hidrogenul gazos ca ingredient în concentrații de până la 2,14% în volum, iar în noiembrie 2014 FDA a închis dosarul cu o scrisoare prin care preciza că nu are întrebări. Aceasta este o evaluare a siguranței. În analiza unei notificări GRAS, agenția verifică dacă un ingredient este sigur la nivelul specificat; analiza nu spune nimic despre beneficiile pentru sănătate pe care le-ar putea avea apa rezultată după ce o bei.
Diferența dintre cele două a devenit concretă în iunie 2022, când FDA a trimis o scrisoare de avertizare unei alte companii producătoare de apă cu hidrogen, H2 Beverages Inc, în legătură cu afirmațiile de pe site-ul acesteia că produsul putea stabiliza colesterolul, combate inflamația și proteja împotriva efectelor radiațiilor. Poziția agenției a fost că afirmațiile privind tratarea sau prevenirea bolilor transformă o băutură într-un medicament neaprobat, conform legislației din SUA, indiferent de substanțele dizolvate efectiv în sticlă. Acest exemplu real de intervenție a autorităților de reglementare, care implică o companie fără legătură cu sticlele discutate aici, arată de ce un brand de apă cu hidrogen responsabil se limitează la descrierea specificațiilor verificate și la citarea cercetărilor existente, în loc să promită un anumit rezultat pentru sănătate.
Ce să verifici înainte să ai încredere în afirmațiile unei sticle despre hidrogen
După ce știi cum arată o verificare reală, poți evalua afirmațiile despre o anumită sticlă cu ajutorul unei scurte liste practice.
- Verifică dacă valoarea provine de la un laborator independent care a folosit cromatografia gazoasă sau un senzor specific pentru hidrogen, nu dacă apare doar pe pagina produsului publicată de brand.
- Caută un raport care menționează laboratorul, instrumentul, metoda și momentul exact al testării, așa cum face un raport de laborator acreditat, nu doar o singură valoare maximă rotunjită, fără context.
- Când compari două sticle, acordă mai multă importanță unui raport de laborator documentat și datat decât unei valori ppb mai mari afișate pe produs, fiindcă cifra, luată singură, nu îți spune cum — sau dacă — a fost măsurată.
- Pentru a deosebi un produs cu adevărat slab sau prezentat în mod înșelător de unul care pur și simplu își formulează afirmațiile cu prudență, consultă ghidul despre cum să recunoști semnalele de alarmă reale la produsele de apă cu hidrogen.

Dacă vrei să vezi cum se aplică acest tip de verificare unei anumite sticle, merită să citești integral raportul de laborator publicat pentru Hydrion Core, considerându-l o documentație de verificat, nu un motiv pentru a presupune că o valoare mai mare afișată pe produs este automat mai bună. Pentru a afla mai multe despre mecanismul prin care o sticlă SPE/PEM infuzează apa cu hidrogen, consultă separat articolul cum funcționează sticlele pentru apă cu hidrogen, fără să repetăm aici explicația.