Depistarea scurgerilor după daune provocate de apă: metode, etape și ce puteți aștepta de la o firmă specializată
Când, după o daună provocată de apă, se știe că o conductă din casă este fisurată undeva, dar nu se cunoaște locul exact, de regulă este chemată o firmă specializată în localizarea scurgerilor. În funcție de traseul conductei, de materialul de construcție folosit și de accesibilitate, aceasta combină testarea presiunii, termografia, metoda gazului trasor și localizarea acustică pentru a restrânge zona în care se află scurgerea, fără să deschidă pereții sau podelele la întâmplare. Acest articol explică modul în care funcționează cele patru metode uzuale, când este potrivită fiecare și ce se întâmplă concret la întâlnirea cu firma specializată.
- Firmele specializate fac distincția între confirmarea existenței unei scurgeri și localizarea exactă ulterioară a punctului de ieșire; de obicei, cele două etape se desfășoară una după alta.
- Testarea presiunii, termografia, metoda gazului trasor și localizarea acustică se bazează pe principii fizice diferite și sunt mai mult sau mai puțin potrivite în funcție de traseul conductei, materialul de construcție și accesibilitate.
- Un senzor de debit instalat permanent nu înlocuiește localizarea profesională, dar poate semnala din timp o scurgere și poate restrânge căutarea ulterioară.
Când este necesară localizarea profesională a unei scurgeri?
De obicei, se apelează la o firmă specializată atunci când dauna este deja vizibilă, de exemplu sub forma unei pete umede pe perete, a unei pardoseli umflate sau a unui contor de apă care indică un consum neobișnuit de mare, însă scurgerea în sine se află sub tencuială, sub șapă sau undeva pe conducta de alimentare din grădină. În această situație, spargerea pereților pentru a căuta scurgerea nu este de mare ajutor, deoarece aceasta s-ar putea afla la fel de bine cu un metru mai încolo, iar căutarea ar trebui luată de la capăt. Din punct de vedere tehnic, se face, așadar, distincția între două etape: confirmarea existenței unei scurgeri și localizarea exactă ulterioară a punctului de ieșire. Printre cauzele tipice se numără o zonă umedă pe perete lângă o baie, o factură de apă inexplicabil de mare sau o daună provocată de apă la vecin, despre care se bănuiește că ar avea drept cauză locuința proprie. În toate aceste cazuri, conducta în sine nu este vizibilă, iar firma specializată trebuie mai întâi să confirme că există într-adevăr o scurgere, înainte de a-i putea restrânge localizarea. Cele patru metode descrise în continuare acoperă împreună ambele etape, chiar dacă, într-un anumit caz, nu sunt folosite toate.
Verificare preliminară: ce pot indica din timp contorul de apă și un senzor de debit
Înainte să sosească o firmă specializată, o primă suspiciune poate fi verificată adesea chiar de dvs.: dacă toate robinetele din casă sunt închise, dar acul contorului de apă continuă să se miște, acest lucru indică o scurgere continuă undeva în instalația casei. Totuși, această verificare făcută de dvs. funcționează doar în momentul verificării și presupune că într-adevăr nimeni nu folosește apă în acel moment.
Ce poate face un senzor de debit — și ce nu poate face
Un senzor de debit instalat permanent, precum Smart-Durchflusswächter mit automatischem Absperrventil, monitorizează debitul în permanență, nu doar ocazional. Potrivit producătorului, senzorul cu ultrasunete încorporat monitorizează debitul de apă cu o precizie de până la 0,01 GPM, ceea ce ar trebui să-l facă sensibil și la scurgeri foarte mici, asemănătoare picăturilor. Dacă detectează un debit neobișnuit, dispozitivul poate semnala mai devreme decât o verificare manuală ocazională că apa curge chiar atunci într-un loc în care nu ar trebui să curgă și poate astfel restrânge intervalul în care s-a produs scurgerea. Totuși, acesta nu înlocuiește niciuna dintre metodele de localizare descrise mai jos: senzorul indică o posibilă scurgere și ordinul de mărime aproximativ al debitului, dar nu și locul de pe conductă prin care se scurge efectiv apa. Articolul despre detectoarele inteligente de scurgeri de apă și supapele de închidere automată explică în detaliu cum funcționează împreună senzorul și supapa de închidere automată.
Testarea presiunii: prima verificare pentru a stabili dacă există o scurgere
În cadrul testării presiunii, conducta vizată este umplută cu un lichid sau cu aer comprimat, în timp ce un manometru monitorizează presiunea din interior. Dacă presiunea rămâne stabilă pe durata de testare prestabilită, conducta este considerată etanșă; dacă scade, acesta este un indiciu clar că există o scurgere undeva (sursa: Localizarea scurgerilor, Wikipedia). Prin urmare, testarea presiunii răspunde în mod fiabil la prima întrebare, dar nu arată exact unde se află scurgerea de-a lungul conductei. De aceea, de regulă, urmează metodele gazului trasor sau cele acustice, pentru a restrânge zona.
Termografia: evidențierea diferențelor de temperatură
O cameră de termoviziune face vizibile diferențele de temperatură de la suprafața peretelui sau a podelei, care nu pot fi observate cu ochiul liber. Dacă se scurge apă caldă dintr-o conductă, aceasta apare de regulă ca o zonă mai caldă față de suprafața din jur. Pentru ca acest contrast să apară, metoda are nevoie de o diferență suficientă de temperatură între apă și mediul înconjurător; de aceea, funcționează cel mai fiabil când temperaturile exterioare sunt mai scăzute (sursa: Localizarea scurgerilor, Wikipedia). În cazul conductelor cu apă rece sau când temperatura mediului înconjurător este deja apropiată de cea a apei, termografia oferă o imagine mai slabă sau ambiguă, motiv pentru care este folosită de obicei împreună cu o altă metodă.
Metoda gazului trasor: gazul indică drumul prin pereți și podele
În cadrul metodei gazului trasor, conducta, din care a fost evacuată în prealabil apa sub presiune, este umplută cu un amestec special de gaze, de obicei azot cu o proporție mică de hidrogen. În locul în care conducta nu este etanșă, acest gaz difuzează în sus prin beton, șapă și majoritatea pardoselilor, chiar dacă la suprafață nu se observă nimic cu ochiul liber. Un senzor de gaz detectează urmele emanate în concentrații foarte mici, făcând astfel posibilă găsirea scurgerii chiar și sub pardoseli masive, greu accesibile (sursa: Localizarea scurgerilor, Wikipedia). Deoarece metoda funcționează prin materiale solide, este folosită mai ales când conducta se află sub șapă, gresie sau o placă de fundație și nici termografia, nici o simplă inspecție vizuală nu sunt suficiente.
Localizarea acustică a scurgerilor: ascultarea locului prin care se scurge apa
Localizarea acustică se desfășoară în două etape. Mai întâi, tehnicianul determină traseul conductei cu ajutorul unui aparat electromagnetic de localizare, pentru a ști de-a lungul cărui traseu trebuie să caute. Apoi, un microfon de contact, numit geofon, captează zgomotul produs de apa care se scurge sub presiune. Intensitatea acestui zgomot crește pe măsură ce se apropie de punctul de ieșire, astfel încât poziția poate fi restrânsă prin efectuarea mai multor măsurători de-a lungul conductei (sursa: Localizarea scurgerilor, Wikipedia). În acest scop, firmele specializate folosesc adesea și înregistratoare de zgomot, microfoane de sol și corelatoare, care compară timpul de propagare a sunetului între două puncte de măsurare și calculează pe baza acestuia distanța până la scurgere (sursa: Sewerin, categorii de produse pentru localizarea scurgerilor de apă).
Ce metodă este potrivită pentru fiecare situație?
Niciuna dintre cele patru metode nu este, în principiu, cea mai bună; metoda aleasă de o firmă specializată depinde de traseul conductei, de materialul de construcție și de accesibilitate. Dacă conducta este ușor accesibilă în pivniță sau într-un puț de instalații, adesea este suficientă testarea presiunii împreună cu o verificare acustică. Dacă, în schimb, conducta trece pe sub șapă sau pe sub o placă de fundație, metoda gazului trasor este de obicei mai avantajoasă, deoarece funcționează prin material, în timp ce termografia poate oferi indicii suplimentare, dacă temperatura exterioară permite un contrast suficient. În practică, firmele specializate combină adesea metodele, în loc să se bazeze doar pe una singură: testarea presiunii confirmă existența unei scurgeri, termografia sau gazul trasor restrânge aproximativ zona, iar localizarea acustică indică, în final, poziția exactă unde trebuie făcută deschiderea. De exemplu, în cazul încălzirii prin pardoseală, metoda gazului trasor este adesea singura opțiune practică, deoarece nici o cameră de termoviziune nu oferă rezultate fiabile prin stratul gros de șapă, nici testarea presiunii, de una singură, nu arată în care dintre circuitele de încălzire instalate în paralel se află scurgerea.
Vizita specialistului: la ce să vă așteptați
De regulă, vizita începe cu o scurtă discuție despre observațiile făcute până atunci: când a fost observată dauna, dacă a crescut consumul de apă și dacă există măsurători proprii, de exemplu de la contorul de apă sau de la un senzor de debit instalat. Aceste informații îl ajută pe tehnician să aleagă direct metoda sau combinația de metode potrivită, în loc să folosească la fiecare intervenție toate cele patru metode, una după alta. După localizare, firma marchează locul identificat, astfel încât să poată fi deschisă și reparată exact zona respectivă, în loc să fie sparți pereți sau podele pe suprafețe mari, la întâmplare.
Dacă nu se știe încă unde se află robinetul principal de închidere, este bine să se afle acest lucru înainte de vizită: cum se găsește robinetul principal de închidere din casă sau apartament este explicat într-un articol separat și ajută la oprirea rapidă a apei în caz de urgență. Dacă se bănuiește că scurgerea se află mai degrabă în grădină sau pe conducta de alimentare către casă, localizarea se face diferit, după cum arată articolul despre localizarea scurgerilor din conductele îngropate. Iar dacă este afectată o țeavă de cupru, merită consultat și articolul despre coroziunea perforantă a țevilor de cupru, care explică cele mai frecvente cauze.
După ce scurgerea a fost găsită și reparația încheiată, rămâne întrebarea cum poate fi observat mai devreme un incident similar pe viitor, în loc să fie descoperit abia după apariția unei daune vizibile. Un senzor de debit instalat permanent, precum cel descris mai sus, poate acoperi exact această lacună, continuând să monitorizeze debitul de apă și semnalând un consum neobișnuit. Cei care se gândesc să instaleze imediat după reparație o supapă de închidere automată pot găsi pașii de instalare în articolul despre instalarea unei supape automate de închidere a apei.