Clapeta antirefulare: protecție, montaj și întreținere

O clapetă antirefulare protejează scurgerile din subsol, aflate sub așa-numitul nivel de refulare, împiedicând apele uzate din canalizarea publică să fie împinse înapoi în casă în timpul ploilor torențiale. Aceasta este montată pe conducta principală de canalizare a casei, se închide automat de îndată ce presiunea din canal este mai mare decât cea din casă și este, prin urmare, o componentă diferită de o supapă de sens de pe conducta de apă potabilă sau de un senzor de scurgeri de apă montat pe conducta principală de alimentare. Dacă este suficientă o clapetă pasivă simplă sau dacă este necesară o stație de pompare activă depinde în principal de modul în care sunt folosite încăperile respective și este reglementat clar de DIN EN 12056-4.

• Nivelul de refulare se află, de regulă, la înălțimea părții superioare a carosabilului din fața proprietății, dar poate fi stabilit diferit prin regulamentul local de canalizare.
• Conform DIN EN 12056-4, o clapetă antirefulare pasivă este permisă numai dacă punctul de scurgere respectiv este folosit rar și rămâne disponibilă o a doua toaletă deasupra nivelului de refulare.
• Dacă o baie din subsol este folosită zilnic, fără restricții, norma impune o stație automată de pompare a apelor uzate în locul unei clapete simple.
• Un senzor de scurgeri de apă cu închidere automată, montat pe conducta principală de alimentare, protejează conducta de apă potabilă împotriva scurgerilor, dar nu detectează refularea din canalizare și nu înlocuiește un sistem de protecție antirefulare.

De ce refulă apele uzate în subsol în timpul ploilor torențiale

Canalele publice sunt proiectate pentru un anumit volum de precipitații, nu pentru orice cantitate de apă imaginabilă. În timpul ploilor torențiale, nivelul apei din canal crește mai repede decât poate aceasta să se scurgă; același efect poate apărea din cauza conductelor înfundate, a rupturilor de țevi, a defectării pompelor sau chiar a spălării canalizării și a intervențiilor pompierilor, care provoacă temporar o presiune suplimentară (sursa: ACO Haustechnik). De îndată ce presiunea din canal este mai mare decât cea din conductele casei, apa caută calea cu cea mai mică rezistență – iar aceasta este, de obicei, prin cele mai joase deschideri din casă: sifoanele de pardoseală, racordul mașinii de spălat, dușul sau toaleta din subsol, toate aflate sub nivelul străzii.

Nivelul de refulare: limita care stabilește obligația de protecție

Nivelul de refulare este cota de la care apa din canal poate refula în casă și stabilește care puncte de scurgere trebuie protejate. În cele mai multe cazuri, acesta se află la înălțimea părții superioare a carosabilului, respectiv a bordurii din fața proprietății, cu excepția cazului în care regulamentul local de canalizare prevede altceva (sursa: ACO Haustechnik). Conform DIN 1986-100, tot ce se află deasupra acestei cote și se scurge către canal prin cădere liberă nu trebuie să treacă nici printr-o stație de pompare, nici printr-un dispozitiv antirefulare: aceste scurgeri rămân intenționat neprotejate, deoarece, în practică, refularea nu ajunge până la ele (sursa: Protecția antirefulare, Wikipedia). Abia în cazul punctelor de scurgere aflate sub nivelul de refulare – de obicei, un sifon de pardoseală, un racord pentru mașina de spălat sau o toaletă din subsol – se pune întrebarea ce protecție este necesară.

De ce regulamentul local este decisiv

Deoarece înălțimea exactă a nivelului de refulare poate varia în funcție de regulamentul local de canalizare, înainte de a lua orice decizie este bine să consultați regulamentul local sau să întrebați operatorul de canalizare competent. De regulă, un instalator specializat cunoaște reglementările locale și le poate compara cu traseul și cotele reale ale conductei principale de canalizare din casă înainte de a propune o soluție.

Clapetă antirefulare sau stație de pompare: ce sistem de protecție se potrivește fiecărui caz

DIN EN 12056-4 permite folosirea unei clapete antirefulare pasive numai dacă sunt îndeplinite simultan mai multe condiții: trebuie să existe o pantă către canal, încăperea trebuie să fie folosită doar ocazional, numărul utilizatorilor trebuie să fie mic, trebuie să existe o altă toaletă deasupra nivelului de refulare, iar în caz de refulare trebuie să se poată renunța la folosirea punctului de scurgere respectiv (sursa: Protecția antirefulare, Wikipedia). În cadrul acestei categorii, DIN EN 13564 distinge, în plus, mai multe tipuri de închidere, de la clapete simple cu închidere automată până la sisteme cu închidere dublă, cu dispozitiv manual de urgență sau cu acționare motorizată.

Dacă se dorește ca o toaletă sau un duș din subsol să poată fi folosit permanent și fără restricții, de exemplu pentru că acolo se află singura baie a locuinței, o clapetă pasivă nu mai este suficientă. În acest caz, norma impune o stație automată de pompare a apelor uzate cu buclă antirefulare, care pompează activ apele uzate deasupra nivelului de refulare, în loc să blocheze doar curgerea în sens invers. Așadar, diferența ține mai puțin de buget și mai mult de modul efectiv de utilizare: o cămară cu sifon de pardoseală folosit ocazional are nevoie de altceva decât o toaletă pentru oaspeți folosită în mod regulat.

Clapeta antirefulare, supapa de sens și vana principală de închidere sunt trei lucruri diferite

Aceste trei noțiuni sunt adesea confundate, deși componentele se află în sisteme de conducte diferite și protejează împotriva unor fluxuri în direcții diferite. O supapă de sens, respectiv un separator de sistem conform DIN EN 1717, este montată pe conducta de apă potabilă și protejează apa curată împotriva contaminării cu apă care curge înapoi; nu are nicio legătură cu canalizarea apelor uzate (sursa: Staats Rohrreinigung).

În schimb, un senzor de scurgeri de apă cu închidere automată, montat pe conducta principală de alimentare monitorizează debitul de apă potabilă: detectează abaterile de la tiparul obișnuit de consum al locuinței, de exemplu, din cauza unei conducte care picură, a unei țevi sparte sau a unui robinet lăsat deschis, și închide automat conducta de alimentare. Totuși, acesta nu măsoară presiunea din canalizarea apelor uzate și nu poate nici detecta, nici împiedica refularea din canalizare, deoarece este montat pe o conductă complet diferită, în care apa curge în direcția opusă.

Clapeta antirefulare sau stația de pompare, în schimb, este montată pe conducta principală de canalizare și protejează în direcția opusă: împotriva apei care refulează din canal atunci când acesta este suprasolicitat. Prin urmare, pentru a-și proteja locuința în mod cuprinzător împotriva daunelor provocate de apă, este nevoie de o componentă separată pentru fiecare conductă; niciuna dintre cele trei nu o înlocuiește pe alta.

Montarea ulterioară: ce verifică un instalator la fața locului

Dacă doriți să montați ulterior un sistem de protecție antirefulare, solicitați mai întâi unui instalator specializat să verifice traseul și panta conductei principale de canalizare și să stabilească ce puncte de scurgere din casă se află sub nivelul de refulare, deoarece numai pentru acestea se pune problema protecției (sursa: mein-eigenheim.de). Apoi, de regulă, urmează o procedură bine stabilită: placa de beton este deschisă în dreptul conductei principale de canalizare, conducta este tăiată la dimensiunea potrivită, clapeta este montată etanș, iar apoi se amenajează un mic cămin de vizitare, prin care funcționarea poate fi verificată și componenta poate fi întreținută ulterior.

Deoarece această intervenție afectează întregul sistem de evacuare a apelor din casă, siguranța în funcționare, garanția și, adesea, și acoperirea prin asigurare depind direct de instalarea corectă. O clapetă montată necorespunzător poate ceda exact în momentul în care este nevoie de ea, motiv pentru care merită să apelați la o verificare profesională înainte de montare.

Nu uitați de întreținere și de acoperirea prin asigurare

Se recomandă, de obicei, o inspecție vizuală lunară de către proprietar, precum și verificarea și întreținerea semestrială de către un instalator specializat, care controlează garniturile și curăță componentele. Întreținerea profesională este deosebit de importantă în cazul clapetelor cu acționare motorizată, deoarece trebuie verificat și mecanismul de acționare (sursa: ACO Haustechnik).

Multe polițe de asigurare împotriva riscurilor naturale sau pentru clădiri impun, de asemenea, existența unui sistem de protecție antirefulare funcțională ca obligație contractuală. Totuși, în 2022, Curtea Regională Superioară din Frankfurt a decis că o astfel de clauză este obligatorie numai dacă precizează concret cine trebuie să efectueze întreținerea, la ce interval și conform căror criterii; o formulare generală precum „a fi întreținut corespunzător” nu este suficientă (sursa: Heidekamp). De aceea, documentele care atestă efectuarea întreținerii trebuie păstrate nu doar împreună cu manualul de utilizare, ci și în actele de asigurare, astfel încât să fie disponibile în cazul unei daune.

Așadar, cele două componente rezolvă probleme diferite și se completează, în loc să se înlocuiască reciproc: una împiedică pătrunderea apelor uzate din canal, iar cealaltă monitorizează din interior conducta de apă potabilă. Dacă doriți să vă protejați locuința și împotriva umezelii care pătrunde din exterior, găsiți o completare potrivită în articolul despre hidroizolarea subsolului, în timp ce ghidul despre filtrarea apei în locuință vă oferă o perspectivă asupra întregii conducte de alimentare. Pentru o prezentare generală a altor articole despre protecția locuinței și calitatea apei, accesați blogul de știri Hydrion.